
Un televizor vechi, un frigider care nu mai funcționează, un telefon uitat într-un sertar sau câțiva metri de cablu rǎmaşi de la ultima renovare pot părea, la prima vedere, doar niște obiecte de care vrem să scăpăm.
Dar din momentul în care nu mai sunt folosite şi intenționǎm sǎ ne debarasǎm de ele, devin deșeuri de echipamente electrice și electronice – DEEE, iar locul în care ajung face o diferență enormă.
Predate într-un sistem organizat de colectare, pot fi tratate corect, iar o parte importantă din materialele lor poate fi recuperată și reintrodusă în economie. Predate „cuiva care le ia”, abandonate sau ajunse în circuite informale, aceleași aparate se pot transforma într-o sursă de poluare.
Uneori, diferența dintre cele două trasee se vede foarte simplu: fum negru de la cabluri și componente arse pentru recuperarea metalului.
Ce înseamnă, de fapt, colectarea formală a DEEE?
Colectarea formală înseamnă că echipamentele electrice și electronice vechi sunt predate printr-un circuit organizat și autorizat, astfel încât traseul lor să poată continua către instalații în care sunt dezmembrate, depoluate și reciclate în condiții controlate.
În România, DEEE pot fi predate, printre altele:
- la punctele și centrele de colectare organizate de autoritățile locale;
- prin sistemele de colectare ale producătorilor și organizațiilor care acționează în numele acestora;
- la operatori autorizați;
- în magazinele de electronice și electrocasnice, în condițiile prevăzute de lege;
- prin servicii autorizate de ridicare de la domiciliu pentru echipamentele voluminoase.
Atunci când cumpărăm un aparat nou, distribuitorul trebuie, la cererea cumpărătorului, să preia gratuit aparatul vechi echivalent, în sistem „unul la unul”. Iar magazinele cu o suprafață de vânzare pentru echipamente electrice și electronice de cel puțin 400 m² trebuie să asigure colectarea gratuită a DEEE de mici dimensiuni, chiar fără achiziționarea unui produs nou.
Nu sunt simple formalități. Sunt mecanisme create tocmai pentru ca un deșeu complex să nu dispară într-un circuit în care nu mai știm ce se întâmplă cu el.
46% din DEEE generate în UE nu sunt colectate separat
Problema nu este una minoră.
Evaluarea Directivei DEEE realizată de Comisia Europeană arată că aproximativ 46% din deșeurile electrice și electronice generate în Uniunea Europeană nu sunt colectate separat. Aceste cantități sunt pierdute inclusiv prin exporturi ilegale, ajung în fluxurile de fier vechi sau, pur și simplu, traseul lor nu mai poate fi urmărit.
Agenția Europeană de Mediu indică aceeași problemă: amestecarea DEEE cu fierul vechi, eliminarea în deșeurile reziduale, exporturile neraportate și reciclarea în condiții neconforme se numără printre principalele cauze pentru care aceste deșeuri nu ajung unde trebuie.
Asta înseamnă nu numai obiective de colectare ratate.
Înseamnă materiale valoroase pierdute și riscuri de mediu transferate către comunități.
„Îl dau la fier vechi” nu înseamnă automat că va fi reciclat corect
Un aparat electric nu este doar fier.
În interiorul unui singur echipament putem găsi o combinație de oțel, aluminiu, cupru, plastic, sticlă, plăci electronice, baterii, agenți frigorifici și numeroase alte componente.
Unele conțin materiale valoroase. Altele trebuie îndepărtate și gestionate cu grijă pentru că pot conține substanțe periculoase.
De aceea, reciclarea DEEE presupune mai mult decât recuperarea componentelor care pot fi vândute.
În instalațiile corespunzătoare, echipamentele sunt depoluate, anumite componente sunt îndepărtate separat, materialele sunt sortate, iar fracțiile rezultate sunt trimise către procese adecvate de reciclare sau valorificare.
Legislația românească prevede în mod expres că DEEE colectate separat trebuie să fie supuse tratării corespunzătoare și că tratarea trebuie să includă inclusiv îndepărtarea lichidelor și tratarea selectivă a componentelor și materialelor.
În circuitul informal, logica poate fi complet diferită: se recuperează ceea ce are valoare imediată, iar ceea ce rămâne devine o problemă pentru altcineva.
Când „recuperarea” cuprului începe cu un foc
Cablurile electrice sunt unul dintre cele mai ușor de înțeles exemple.
Cuprul din interior are valoare economică. Dar pentru a ajunge rapid la el, izolația din plastic poate fi arsă în aer liber.
Rămâne metalul.
Dar plasticul nu dispare pur și simplu.
Se transformă în fum și în substanțe care ajung în aerul pe care îl respirăm, în sol și în mediul din jur.
Organizația Mondială a Sănătății identifică arderea în aer liber a cablurilor din plastic pentru recuperarea cuprului drept una dintre practicile întâlnite în reciclarea informală a deșeurilor electronice. Astfel de procese pot expune oamenii la plumb, cadmiu, crom, substanțe ignifuge bromurate, dioxine și alți compuși toxici.
Fumul negru pe care îl vedem uneori deasupra unui teren unde sunt arse cabluri sau componente nu este, așadar, doar un miros neplăcut.
Este reversul nevăzut al unei colectări care nu s-a încheiat într-un sistem corespunzător de tratare.
DEEE sunt o mină urbană. Dar numai dacă ajung unde trebuie
Există și o a doua pierdere, mai puțin vizibilă.
Electronicele moderne conțin materii prime pe care Europa încearcă tot mai mult să le păstreze în economie: cupru, aluminiu, metale prețioase și, în anumite echipamente, materii prime critice și strategice.
Agenția Europeană de Mediu subliniază că DEEE reprezintă o sursă importantă de materii prime secundare și că reciclarea lor poate reduce inclusiv poluarea asociată extracției de materii prime din minerit.
De aici vine conceptul de „mină urbană”: orașele, locuințele și firmele noastre conțin deja cantități uriașe de materiale în produsele pe care le folosim.
Dar o mină urbană funcționează numai dacă materialele pot fi recuperate.
Dacă un aparat este dezmembrat necontrolat, dacă sunt extrase numai câteva piese valoroase, dacă restul este ars sau abandonat ori dacă DEEE sunt amestecate cu fier vechi, pierdem exact resursele pe care încercăm să le păstrăm în economia circulară.
Un frigider vechi nu înseamnă doar metal
Riscul este și mai evident în cazul anumitor categorii de echipamente.
Un frigider, de exemplu, poate conține agenți frigorifici care trebuie recuperați controlat. Un tub fluorescent poate conține mercur. Plăcile electronice conțin atât materiale recuperabile, cât și substanțe care nu ar trebui eliberate în mediu. Bateriile litiu-ion deteriorate sau zdrobite pot provoca incendii.
Tocmai de aceea nu este suficient să spunem: „important este să se recicleze ceva din el”.
Contează cum este colectat, transportat, depoluat și tratat întregul echipament.
Ce putem face noi?
Pentru consumator, regula poate fi foarte simplă:
Nu arunca și nu preda DEEE oricui doar pentru că cineva este dispus să le ridice.
Un frigider, o mașină de spălat, un televizor, un aspirator, un telefon, un uscător de păr, o jucărie cu baterii, o veioză sau un cablu sunt deșeuri care trebuie să ajungă într-un circuit corespunzător.
Atunci când vrei să scapi de ele:
Predă aparatul vechi când cumperi unul nou. Pentru echipamente echivalente, poți solicita preluarea gratuită în sistemul 1:1.
Folosește punctele dedicate pentru DEEE mici. Magazinele mari de electronice și electrocasnice au obligații specifice de colectare.
Pentru aparatele voluminoase, solicită ridicarea printr-un serviciu autorizat sau verifică opțiunile oferite în localitatea ta.
Nu pune DEEE în pubela pentru deșeuri reziduale și nu le abandona lângă platformele de gunoi.
Nu le preda unor colectori informali, chiar dacă soluția pare mai rapidă.
Poți folosi și Harta Reciclării de pe RecicleazăDEEE.ro pentru a identifica variantele de predare disponibile în apropierea ta.
Colectarea corectă este primul pas al reciclării
Discutăm frecvent despre cât de bine reciclăm deșeurile. Dar înainte de reciclare există un pas fără de care tot restul sistemului nu poate funcționa: colectarea separată și păstrarea DEEE într-un circuit controlat.
Dacă aparatul ajunge într-o instalație adecvată, putem recupera materiale și putem gestiona în siguranță componentele periculoase.
Dacă dispare într-un circuit informal, este posibil să recuperăm doar câteva kilograme de metal și să lăsăm în urmă plastic ars, substanțe periculoase, deșeuri abandonate și resurse pierdute.
De aceea, când predăm un aparat electric vechi, întrebarea importantă nu este doar:
„Cine mi-l ia?”
Ci și:
„Unde va ajunge după ce îl predau?”
Acolo începe, de fapt, colectarea separată responsabilă în vederea reciclării.
