Cablurile arse nu dispar. Poluarea rămâne în aer, sol și în comunitățile noastre
Un fum negru care se ridică de la marginea unei localități, de pe un teren viran sau din apropierea unei zone unde sunt depozitate deșeuri poate părea un incident izolat. Uneori, în spatele lui se află însă o practică extrem de periculoasă: arderea cablurilor și a componentelor provenite din deșeuri de echipamente electrice și electronice pentru recuperarea metalelor valoroase.
Cablurile conțin cupru care este vândut ulterior. Pentru a ajunge rapid la metal, în circuitul informal învelișul de plastic este uneori îndepărtat prin ardere. Cuprul rămâne. Dar plasticul nu „dispare”, ci se transformă în fum, particule și compuși care ajung în aer, în sol și, ulterior, pot ajunge în plǎmânii nostri, în apă și în lanțul alimentar.
Ce se întâmplă când ardem un cablu?
Un cablu electric nu este format doar din metal. În jurul conductorului există materiale plastice și diferiți aditivi utilizați pentru izolație, rezistență și protecție.
Într-o instalație industrială autorizată, cablurile pot fi procesate mecanic, iar metalele și materialele plastice pot fi separate și recuperate în condiții controlate.
Arderea în aer liber este exact opusul acestui proces.
Organizația Mondială a Sănătății include arderea în aer liber a cablurilor pentru extragerea cuprului printre practicile periculoase întâlnite în reciclarea informală a deșeurilor electrice și electronice. Arderea și încălzirea necontrolată a DEEE sunt considerate printre cele mai periculoase forme de procesare informală.
În funcție de materialele arse, de temperatură și de condițiile de ardere, în aer pot fi eliberate particule fine și diferite substanțe toxice, inclusiv metale grele, hidrocarburi aromatice policiclice, dioxine și furani. Agenția Europeană de Mediu avertizează, de asemenea, că arderea necontrolată a deșeurilor și a materialelor plastice poate genera dioxine, furani, metale grele și alți compuși periculoși. Problema nu se termină când se stinge focul.
Fumul pleacă. Poluarea rămâne.
O parte dintre poluanții rezultați în urma arderii sunt transportați prin aer, inhalați. Alții se depun pe sol, pe vegetație, pe clădiri sau sub formă de cenușă.
Fumul produs prin arderea ilegală a cablurilor nu este doar o problemă de mediu. Este o problemă de sănătate publică. Particulele fine și substanțele toxice eliberate prin ardere sunt inhalate și pot ajunge adânc în plămâni, provocând iritații și agravând bolile respiratorii. Expunerea repetată la poluarea cu particule fine este asociată și cu un risc crescut de boli cardiovasculare și respiratorii.
De aceea, arderea ilegală a deșeurilor nu îi afectează doar pe cei aflați lângă foc.
Organizația Mondială a Sănătății arată că poluanții generați de reciclarea necorespunzătoare a DEEE pot contamina aerul, praful, solul și apa, iar particulele și gazele rezultate din ardere pot fi transportate la distanță de locul unde au fost produse.
Cenușa rămasă după ardere nu este nici ea inofensivă. Poate conține contaminanți care rămân în mediul înconjurător și pot fi redistribuiți prin vânt, ploaie sau activitățile desfășurate ulterior pe terenul respectiv.
Astfel, câteva minute de foc pot genera o contaminare care nu se termină odată cu dispariția fumului.
De ce sunt DEEE-urile o problemă specială?
Deșeurile de echipamente electrice și electronice – DEEE – nu sunt deșeuri obișnuite.
Un televizor, un calculator, un frigider, un telefon, o jucărie electronică sau un alt aparat scos din uz conține numeroase materiale care pot fi recuperate: fier, aluminiu, cupru, materiale plastice și, în cazul anumitor produse, metale prețioase sau materii prime critice.
În același timp, echipamentele pot conține componente și substanțe care trebuie gestionate în condiții controlate.
Problema apare atunci când DEEE ies din circuitul formal.
Un aparat vechi poate fi preluat pentru valoarea lui economică, dezmembrat rudimentar, iar componentele profitabile pot fi separate. Cablurile sunt păstrate pentru cupru, anumite piese sunt vândute ca fier vechi, iar ceea ce nu are valoare imediată poate fi abandonat sau ars.
Un kilogram de cupru recuperat nu justifică un nor de fum toxic
Motivația economică a arderii cablurilor este simplă: metalul are valoare, plasticul din jurul său este văzut ca un obstacol.
Dar economia circulară funcționează tocmai invers.
Scopul nu este să recuperăm o singură materie primă distrugând sau contaminând restul materialelor, ci să recuperăm cât mai multe resurse în condiții care protejează oamenii și mediul.
Cablurile pot fi procesate în instalații specializate prin tehnologii de mărunțire și separare, fără să fie necesară arderea izolației în aer liber.
Iar DEEE întregi trebuie să ajungă la operatori care le pot depolua și trata corespunzător, astfel încât componentele periculoase să fie eliminate în siguranță, iar materialele valoroase să poată reintra în circuitul economic.
Aceasta este diferența dintre reciclare și simpla extragere a valorii dintr-un deșeu.
Copiii sunt printre cei mai vulnerabili
Riscurile sunt cu atât mai importante atunci când astfel de arderi au loc în apropierea locuințelor.
Organizația Mondială a Sănătății atrage atenția în mod special asupra copiilor, deoarece organismul lor este în dezvoltare, iar raportat la greutatea corporală pot absorbi cantități mai mari de poluanți decât adulții.
Expunerea la substanțe asociate reciclării informale a deșeurilor electronice a fost corelată în studiile analizate de OMS cu afectarea dezvoltării neurologice și comportamentale, probleme respiratorii și reducerea funcției pulmonare, precum și cu alte efecte asupra sănătății.
Riscul nu presupune neapărat ca un copil să fie lângă foc. Contaminanții se pot regăsi ulterior în praful și solul din zonele afectate.
De aceea, arderea deșeurilor în apropierea zonelor locuite nu poate fi privită drept o problemă care îi privește doar pe cei care aprind focul.
Colectarea informală poate fi începutul problemei
Există și o legătură mai puțin vizibilă între alegerile pe care le facem atunci când ne debarasăm de un aparat vechi și ceea ce se întâmplă ulterior cu el.
Atunci când un frigider, un televizor, un calculator sau alte echipamente electrice sunt predate unor persoane sau operatori din afara circuitului legal, nu avem nicio garanție că echipamentul va ajunge într-o instalație de tratare autorizată.
Tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care este importantă colectarea separată a DEEE prin sistemele formale.
Legislația din România interzice eliminarea DEEE împreună cu deșeurile municipale nesortate și stabilește circuitele prin care acestea pot fi colectate și tratate.
Mai mult, incendierea deșeurilor este interzisă, iar legislația privind regimul deșeurilor prevede inclusiv răspundere penală în anumite situații în care impactul asupra mediului sau asupra sănătății nu poate fi considerat neglijabil.
Când vedem că se ard deșeuri, nu vedem doar fum şi poluare
Vedem pierderea unor resurse care puteau fi reciclate, vedem materiale care, în loc să fie recuperate într-o instalație controlată, se transformă în emisii și reziduuri.
Vedem costuri de mediu și sănătate suportate de întreaga comunitate pentru ca cineva să poată recupera rapid câteva kilograme de metal.
Iar atunci când sunt arse cabluri și componente provenite din echipamente electrice și electronice, problema devine și mai evidentă: ceea ce ar fi trebuit să fie o resursă pentru economia circulară ajunge o sursă de poluare.
Soluția nu este să renunțăm la recuperarea metalelor din DEEE. Dimpotrivă.
Avem nevoie să recuperăm mai mult cupru, aluminiu, fier și materii prime critice din produsele pe care nu le mai folosim.
Dar trebuie să o facem în instalații autorizate, prin procese care permit recuperarea materialelor fără să transforme aerul pe care îl respirăm, solul pe care trăim și sănătatea comunităților în costuri ascunse ale „reciclării”.
Nu da foc unei resurse. Predă DEEE separat și asigură-te că ajung în circuitul formal de colectare și reciclare.